Capacitatea unui organism viu de a se apăra și lupta cu agenți patogeni sau compuși toxici generați de aceștia este numită „imunitate. Pentru a asigura această imunitate, organismul uman beneficiază de prezența anticorpilor. Anticorpii, un termen bine-cunoscut deși oarecum vag, reprezintă proteinele specifice elaborate intern ca răspuns la pătrunderea unui antigen, cu scopul de a neutraliza sau chiar distruge respectivul răufăcător. Antigen este denumit acel tip de substanță care, prin simpla prezență într-un organism, stimulează un răspuns al sistemului imunitar, mai precis din partea limfocitelor (celulele albe sanguine, specializate pe lupta împotriva infecțiilor).
Imunitatea activă
Pentru că anticorpii sunt specifici unei boli anume, numim imunitate activă rezistența dobândită prin generarea în timp util a anticorpilor specifici, în urma expunerii la o boală. Sunt două moduri în care organismul poate căpăta imunitate: prin expunere directă, adică trecând printr-o boală, evident, cu condiția supraviețuirii fără sechele majore, care ar putea influența negativ traiul pe viitor, sau prin vaccinare, fie prin inocularea cu o formă inactivă sau slăbită a unui patogen, fie prin ARN-mesager, care în fond semnifică transmiterea unui set de instrucțiuni pe care celulele îl vor putea folosi pentru a sintetiza proteine capabile de luptă. Oricare ar fi modul de dobândire a imunității, pe viitor dacă persoana se va întâlni cu agentul patogen, organismul acesteia va dispune apărarea potrivită, putând identifica rapid patogenul și contracarând eficient oricare din tacticile mârșave infecțioase și minimizând deci potențialul de distrugere a țesuturilor interne.
Imunitate pasivă
Imunitatea pasivă este dobândită în urma administrării directe a anticorpilor unei boli, spre deosebire de a lăsa organismul să producă apărarea necesară prin propriul sistem imunitar.
Un caz foarte cunoscut de imunitate pasivă este acela al transferului prin placentă către făt a unui arsenal de luptă împotriva agenților patogeni.
Atunci când imunizarea pasivă este posibilă, se realizează un mare câștig de timp, extrem de important în special pentru că vorbim despre supraviețuire. În contrast, imunizarea naturală poate să nu fie o soluție întocmai viabilă în contextul în care atât elaborarea apărării interne (adică ceea ce numim imunitate naturală), cât și lupta în sine pentru apărare necesită timp (uneori chiar de ordinul săptămânilor) și nu se pot desfășura una fără de cealaltă, sau în altă ordine.
Trebuie însă menționat că imunitatea pasivă, chiar dacă punctual poate fi de mare ajutor, oferă protecție de scurtă durată (de ordinul câtorva săptămâni) în vreme ce imunitatea activă, fie dobândită natural, fie prin vaccinare, oferă protecție îndelungată și condiții predictibile de trai.
Folosește masca de protecție respiratorie înainte de administrarea primei doze de vaccin, iar apoi, în funcție de tipul vaccinului, între cele două doze de vaccin și cel puțin in cele 2 săptămâni post rapel. Oferindu-i organismului tău condiții compatibile cu o stare de sănătate sustenabilă, vei câștiga enorm la capitolul mobilitate și predictibilitate, realitate care este sinonimă cu „normalul” spre care tindem toți cei din societate.
