Condiția de bază a protecției sănătății este identificarea corectă și la timp a pericolelor. Dar ce ne facem dacă anumiți membri ai societății consideră că purtarea măștii de protecție respiratorie ar fi un pericol mai mare decât Covid-19?
Înfruntarea pericolelor iminente, temă centrală începând de la basmele copilăriei și până la Spiderman, cat și un bine-cunoscut fir narativ cu efecte mobilizatoare, a depășit fără probleme aria cercului literar și s-a strecurat și in stângacele comunicări științifice din presă. Pericolul infectării cu virusul Sars-Cov-2 este încă subiect fierbinte, iar in tot acest timp a fost dezbătut in mass-media cu doze nesănătoase de patos și figuri de stil, motiv pentru care s-au generat la nivel comunitar diverse acte de „vitejie”, a se citi inconștiență și iresponsabilitate, manifestate prin refuzul purtării măștii de protecție respiratorie.
Așadar ne-am pus întrebarea, mai în glumă-tragica, mai în serios, ce putem evita cu mai mult succes: masca sau infectarea?
Pentru început să vedem dacă putem evita infectarea. În lumea hyper-conectată în care trăim, dacă cineva își dorește evitarea 100% a infectării, singura modalitate ar fi izolarea perfectă într-o incintă în care calitatea aerului este controlată prin circuite ultra-performante de filtrare a aerului. Desigur, această soluție nu este realistă, nici practică, nici măcar utilă și, cu siguranță, este nocivă în special din punct de vedere al sănătății mentale a indivizilor.
Decât să te încapsulezi departe de orice urmă de suflare umană dragă, într-o incintă protectoare din punct de vedere microbiologic, dintr-un exces de „scenarită” ori de science-fiction, mai bine porți masca și îi încurajezi și pe alții să poarte măști de protecție respiratorie. Cunoscut drept *controlul infectărilor la sursă*, recomandarea purtării măștilor faciale de uz medical tip II, IIR sau al semi-măștilor filtrante FFP2, este o acțiune bine-cunoscută de apărare a sănătății la nivel sistemului sanitar, cat si comunitar, și presupune un set de gesturi ce limitează probabilitatea se răspândire a unui agent infecțios de la o persoană la altă persoană (alături de igiena mâinilor și distanțarea socială).
Cât de departe te poți duce pentru a evita contaminarea cu un agent infecțios viral?
În plus față de purtarea măștilor de protecție respiratorie în aglomerații și spații închise, controlul la sursă include și distanțarea socială. Logica acestor recomandări este redutabilă: cu cât ești mai departe de o sursă microbiană, cu atât mai puțin probabilă contaminarea. Iar pentru momentele în care distanțarea socială nu este în mod rezonabil posibilă, este recomandată purtarea măștii de protecție respiratorie.
Randall Munroe, un cunoscut fizician, caricaturist și autor al cărții “Ce-ar fi dacă” (en. What if?), care răspunde cu știință și umor la întrebări ipotetice absurde, a împărțit suprafața terestră a planetei noastre astfel încât fiecărui om să ii revină o suprafață egală, obținând astfel o distanțare de 77 metri între oricare două persoane. O asemenea distanțare socială este desigur semnificativă însă nu doar din unghiul transmiterii ori eradicarii virusurilor, ci și al costurilor, așadar conchide că echipamentele de protecție personală sunt soluția cea mai practică atunci când este cazul să te protejezi de factori de risc biologic într-o colectivitate, iar vaccinarea este soluția de termen lung pentru a scăpa realmente de îmbolnăviri.
Nu există însă o cifră standard pentru această recomandare de distanțare, viabilitatea unui agent infecțios depinde de multe condiții începând de la fluxul aerului (interior – curenți, ventilație, exterior – curenți, vânt etc), temperatură, umiditate, dar și de factori specifici persoanei potențial purtătoare de virus – precum încărcătura virală (en. viral load)-, cât și de factori ce țin de susceptibilitatea persoanei neinfectate.
Iar pentru că este dificil să calculezi, în timp real, distanța „protectoare”, în funcție de toate variabilele sus-menționate (și pentru că nu ești un computer quantic să ai viteza și capacitatea de calcul necesare), inclusiv în acest caz concluzionam că nu este un instinct bun să eviți purtarea măștii de protecție respiratorie, aceasta fiind singurul dispozitiv de protecție respiratorie accesibil pentru orice buget și capabil să atenueze circumstanțele, fără să fie nevoie să calculezi gradul de risc al fiecare pas.
Problemele de sănătate nu se rezolva prin subestimarea pericolului, nici măcar in basme. Decizia de a nu purta masca de protecție respiratorie în prezența altor persoane nu va face decât să agraveze pandemia, conducând astfel la apariția mutațiilor periculoase și înrăutățind efectele de ordin economic. Măștile nu sunt 100% eficiente, însă grație progresului tehnologiei de fabricare, sunt îndeajuns de aproape de „perfecțiune” astfel încât să contribuie semnificativ la scăderea riscului de răspândire virală.
