Nu trebuie să stăruiești gândindu-te la respirație pentru că se realizează automat, involuntar în majoritatea timpului, păstrând totodată și posibilitatea de control voluntar pentru vorbit, cântat vocal sau cu un instrument muzical, înot, ori practicarea exercițiilor respiratorii etc. Funcția respiratorie asigură schimbul de oxigen și dioxid de carbon cu mediul înconjurător și este controlată din trunchiul cerebral, mai precis în zonele denumite Medulla Oblongata (bulbul rahidian) și Puntea lui Varolio. Iar respirația voluntară este controlată de cortexul motor.
În paralel cu acest complex context fiziologic din care face parte și funcția respiratorie, ne desfășurăm activitățile zilnice. În paralel, se poate dezvolta însă binecunoscutul fenomen numit stres, ce poate fi de ordin fizic, psihic, chimic sau biologic. Pe parsursul adaptării permanente a organismului uman la mediu se pot înregistra diverse dificultăți. Ei bine, stresul este, în linii mari, dificultatea de a realiza echilibrul dinamic dintre organism și mediu, fenomen ce poate sensibiliza organismul în special atunci când acțiunea este intensă și de durată, declanșând afecțiuni cu gravitate variabilă, în funcție de context.
Motivul principal pentru care discutăm despre stres și respirație în același articol, este că stresul psihic și respirația se influențează reciproc. Mai precis stresul poate modifica ritmul respirator (ex. respirația poate deveni superficială, consecință a ritmului alert), ori poate chiar reduce capacitatea sistemului imunitar de a lupta eficient împotriva agenților patogeni.
Aminteam însă la începutul articolului faptul că respirația nu este doar acel proces fiziologic fundamental pe care îl cunoaștem și iubim, sinonim de altfel cu viață în sine. Respirația profundă, voluntară, este și o adevărată unealtă de control a răspunsului la stres al organismului, pe care uneori uităm că o deținem.
Respirația profundă, diafragmatică, permite aparatului respirator să realizeze câteva cicluri de inspirație-expiratie sub controlul conștient al individului. Rezultatul acestor cicluri de respirație profundă este creșterea cantității de oxigen care intră în sânge, favorizând astfel relaxarea și reducând treptat efectul negativ al stresului asupra organismului și sistemului imunitar.
Atât în privința exercițiilor de respirație, cât și în privința alegerii produselor destinate protecției respiratorii, este un instinct bun să mizezi pe calitate, nu pe cantitate. Dacă îți faci obicei să dedici zilnic câteva minute exercițiilor de respirație, vei contribui fără efort la îmbunătățirea răspunsului imunitar, pur și simplu reducând efectele perturbatoare ale stresului și lăsând organismul să-și facă treaba.
